you are here: Home Resurse Articole Cum putem fi mântuiţi

19 -July -2019 - 17:35

Cum putem fi mântuiţi PDF Print E-mail

autor: Pastor Mihai Dumitrascu

Nu cred că sub soare poate fi pusă o întrebare mai importantă ca aceasta.  Orice om poartă în sine această tânjire după Dumnezeu. Atunci când am fost creaţi după chipul şi asemănarea Sa, Dumnezeu a aşezat în noi trei nevoi fundamentael: nevoia de Dumnezeu, nevoia de comunitate şi nevoia de semnificaţie.

Odată cu căderea omului în păcat, cunoaşterea de Dumnezeu pe care o avea omul şi care satisfăcea prima nevoie, aceea după Dumnezeu, s-a prăbuşit la nivelul subconştientului, al bănuielii. Nerezolvarea acestei nevoi fundamentale după Dumnezeu a afectat şi celelalte domenii ale omului: comunitatea şi identitatea sa.

Cel care face primul pas în rezolvarea acestei nevoi nu este omul căzut, ci Dumnezeu. Aşa că putem vorbi de mai mulţi paşi necesari dobăndirii mântuirii.

1. CUNOAŞTEREA LUI DUMNEZEU

Dumnezeul transcendent a ales să comunice cu omul afectat de căderea în păcat folosind mai multe căi. A făcut-o prin ceea ce se numeşte revelaţia generală şi revelaţia specială.

  • Revelaţia generală – este cea prin care Dumnezeu se descoperă tuturor oamenilor, oricărei persoane, necontând perioada în care trăieşte, zona geografică, cultura sau etnia.
  • Revelaţia prin creaţie

„În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;“ (Romani 1:20)

„Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit:“ (Psalmi 19:1-3)

  • Revelaţia prin istorie

Cunoaşterea istoriei poporului lui Dumnezeu, Israel, ne demonstrează planul Său divin. Istoria lumii se desfăşoară în palma lui Dumnezeu. Fiecare împărăţie şi-a avut rolul său în planul lui Dumnezeu.

„El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.“ (Faptele apostolilor 17:26-27)

  • Revelaţia în conştiinţa fiecărui om.

„Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.“ (Romani 1:19)

„Când Neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege; şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele.“ (Romani 2:14-15)

  • Revelaţia specială – În mod special, Dumnezeu s-a revelat prin Cuvântul Său scris, Biblia, care ni-L prezintă pe Fiul Său, Isus Hristos.

Acum aproape două mii de ani, Dumnezeu răspunde cererii lumii întregi exprimată prin profetul Isaia, care conştientizează faptul că nu poate ajunge la Dumnezeu şi se roagă : “O, de ai despica cerurile şi Te-ai pogorâ… ”. Aşa se face că a venit la noi întrupându-se prin Fiul Său, Isus Hristos, pentru ca oricine îl vede pe Isus să îl vadă pe Tatăl.

Isus s-a dovedit a fi un ilustru învăţător, dar ceea ce defineşte cel mai bine lucrarea Sa nu este doar învăţătura Sa, ci moartea Sa care nu a fost un faliment, ci cea mai mare victorie pe care a cunoscut-o lumea vreo dată.


2. CUNOASTEREA DE SINE

Nu putem şti cine suntem noi, decât în măsura în care îl înţelegem pe Dumnezeu. Profetul Isaia a putut să se cunască pe sine numai după ce Dumnezeu i S-a revelat. Tot ce a mai putut spune în acest context este: “Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate” (Isaia 6:5 a) (Iosif Ţon –  “Alege viaţa” - ce este păcatul…)


3. CAINŢA

Reacţia normală a omului care observă marea distanţă dintre sfinţenia lui Dumnezeu şi păcătoşenia sa este căinţa.

Biblia vorbeşte despre faptul că “plata păcatului este moartea… ” (Romani 6 :23). Nu doar moartea fizică se are în vedere aici, ci mai mult, judecata şi moartea veşnică sau despărţirea de Dumnezeu pentru totdeauna.

Sunt mulţi oameni care au fost afectaţi de căinţă.

Luca 18 :13 “Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul”

Luca 5 :8b “Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos” - sunt Cuvintele lui Petru care se pocăieşte.

Căinţa este cea care duce în cele din urmă la prăbuşirea eului.


4.MARTURISIREA PACATELOR

Nu este suficient să te căieşti de păcatele tale, să regreţi trecutul tău. Sunt mulţi care au puternice păreri de rău cu privire la trecutul lor dar nu sunt mântuiţi.

Părerea de rău trebuie însoţită de mărturisirea păcatelor. La crucea lui Isus este loc pentru orice suflet să se pocăiască mărturisindu-şi păcatele.

Singurul care ne poate ierta păcatele este Dumnezeu care o face prin Fiul Său – cel ce a murit pe cruce în locul nostru  “pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. ”

Psalmul 51 este un exemplu frumos privind modul în care trebuie să ne mărturisim păcatele.

În 1Ioan 1:9, Dumnezeu ne face o mare promisiune: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.“


5.PRIMIREA LUI ISUS ÎN INIMĂ

Prin credinţă, bazaţi pe Cuvântul lui Dumnezeu, acceptăm în viaţa noastră pe Mântuitorul Isus Hristos. În Ioan 1:12, Biblia spune: “Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu”.

Noi putem obţine mântuirea doar prin credinţa în Isus Hristos şi nimic altceva. „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.” (Faptele apostolilor 4:12)

„Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.“ (Efeseni 2:8-9)

Mântuirea este darul lui Dumnezeu pentru orice persoană care se întoarce la El cu pocăinţă şi credinţa în Isus Hristos. Darul vieţii veşnice este harul acordat omului mântuit încă de aici.

„Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa. V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică.“ (1 Ioan 5:11-13)